Monolog

Daca ai nevoie de mine, cauta-ma sub praful de pe poza noastra

Si cand te hotarasti sa ma uiti definitiv, doar atunca-ma pefundul unei sticle de vin.

Poti sa-mi spui orice, tipa la pereti! Propriile-ti cuvinte te vor lovi ca un ecou.

Ia o foarfeca si fa franjuri amintirea mea;

Arde-o!

                       Mototoleste-o!

Vei ramane totusi cu o parte din ea intr-o cutie de pantofi.

Tu ti-ai scris dragostea pe coltul unui ziar

Si-apoi pe un CD zgariat, esti imposibil de citit

E tarziu si eu plec. Tu tipa la pereti…

1 Comment »

  1. iti multumesc ca mi-ai amintit perioada in care si eu aveam 17 ani, cand totul parea compus din alb si negru di cand micile suferinte din dragoste pareau adevarate tragedii…ai talent la scris dar din pacate nu stiu ce ai putea sa faci cu acest talent…ai inceput bine …pe vremea mea nu existau bloguri ci doar caietele studentesti pastrau gandurile de adolescent nebun…imi place …o sa te citesc in continuare si imi doresc sa ai mastercard si sa cumperi cel mai bun produs la cel mai bun pret …si nu te inghesui la promotii!! iti iau ochii si sunt inselatoare…te pup …si-mi place sa credca esti aproape de mine sau eu aproape de tine


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a reply to Roxana Popa Raducu Cancel reply